Mi-e dor de tine, însă tu nu ştii…

Mi-e dor de tine, însă tu nu ştii…

„Mi-e dor de tine, însă tu nu ştii… iar dorul meu se pierde-n infinit…

Aş vrea s-auzi tot ce nu pot să-ţi spun, tot gândul meu în noapte risipit.

Nu îndrăznesc aproape să te chem şi nici măcar în vise nu te strig.

Ce să-ţi ofer din mine ca să vii? În mine-i întuneric şi e frig.

Doar frumuseţea mea nu e de-ajuns. Prea multe lacrimi se ascund sub ea,

Prea multe amintiri mă urâţesc. Le-aş şterge din trecut dac-aş putea.

Însă nu pot, iar sufletul mi-l simt împovărat de lanţurile lor,

Căci prea fragile-s aripile lui ce se ivesc din dorul călător.

Nu pot să zbor spre tine, nu-ndrăznesc… sunt mult prea multe legi ce mă opresc

Şi nici nu pot în vise să te chem, doar în secret la tine mă gândesc.

Nu vreau să-ţi tulbur sufletul nicicum, chiar dacă-l simt vibrând ca şi al meu

Şi-ncerc să stau departe cât mai mult, dar… ştii tu oare cât îmi e de greu?...”
Așa că te iubesc ... te măriți cu mine dragostea mea ....